Despre ce se întâmplă cu tine când nu poți scrie — și de ce nu e deloc o tragedie.
Mi s-a întâmplat de zeci de ori să mă uit la o pagină albă și să cred că am terminat rezerva de cuvinte.
Uneori după o lansare. Alteori după o zi în care viața reală a fost prea… reală.
Și, de fiecare dată, mintea mea a făcut exact ce știe mai bine: a intrat în panică.
Ce se întâmplă cu mine? Dacă nu mai pot scrie? Dacă tot ce am avut de spus s-a terminat?
Adevărul e că nimic nu s-a terminat.
Doar corpul meu a tras frâna de mână.
Blocajul creativ nu e lipsă de inspirație.
E un mecanism de protecție.
Când simți că nu poți scrie, că nu ai idei sau că orice încerci iese fals — nu ești leneș, nici nepregătit, nici „neinspirat”.
Ești, de fapt, în alertă.
Creierul tău a decis că expunerea e periculoasă.
Nu pentru că ai un dușman extern, ci pentru că o parte din tine asociază vizibilitatea cu riscul.
Asta e partea biologică a blocajului: sistemul nervos nu face diferența între un tigru și o postare vulnerabilă.
Pentru el, orice formă de expunere e un posibil pericol.
De aceea, înainte să te judeci, întreabă-te:
👉 Ce parte din mine se simte în nesiguranță acum?
👉 Ce are nevoie corpul meu ca să se simtă în siguranță să se exprime din nou?
Corpul nu te sabotează. Te apără.
Pentru mine, blocajul a venit mereu după perioade lungi de performanță: deadline-uri, evenimente, lansări, copii, viață.
Apoi, brusc, nimic. Gol.
Până am înțeles ceva simplu: corpul nu refuză creația. Refuză ritmul care o face imposibilă.
Așa a apărut The Anatomy of Creative Blocks — o carte despre cum funcționează blocajul, nu ca o problemă de disciplină, ci ca un limbaj al corpului.
Am scris-o după ce am trăit pe propria piele cum e să forțezi inspirația, să înlocuiești odihna cu productivitatea și să te miri de ce nu mai vine „muza”.
Spoiler alert: muza nu vine dacă o ții într-un corp obosit.
Blocajul e o conversație, nu un eșec.
Dacă ar fi să aleg un singur adevăr din toată cercetarea mea, ar fi acesta:
blocajul creativ nu înseamnă că te-ai pierdut — înseamnă că te întâlnești cu tine.
Antonio Damasio ar zice că „emoția e baza rațiunii”.
Gabor Maté ar adăuga că „trupul spune nu atunci când mintea nu poate”.
Iar eu, cu toată ironia mea blândă, aș completa:
uneori, blocajul e doar corpul care zice „Hei, scuză-mă, dar am și eu nevoie de o respirație.”
Ce poți face când nu mai poți?
- Nu te forța. Forțarea e tot o formă de frică.
- Mișcă-te. Corpul are nevoie să elibereze energia care nu mai curge în cuvinte.
- Respiră adânc. Sună banal, dar respirația e primul semn că te întorci în prezent.
- Schimbă întrebarea. În loc de „De ce nu pot scrie?”, încearcă „Ce încearcă să-mi spună corpul acum?”
Blocajul creativ nu e dușmanul tău.
E barometrul tău.
Îți arată cât de aproape (sau departe) ești de tine.
Iar dacă înveți să-l asculți, devine cea mai onestă busolă pe care o vei avea vreodată.
📖 The Anatomy of Creative Blocks* e cartea pe care am scris-o după ce am înțeles că „blocajul” e doar o formă sofisticată de inteligență emoțională.
O carte despre biologie, creativitate, vulnerabilitate și vindecare.
O carte pentru toți cei care cred că nu mai pot — dar știu, undeva în sinea lor, că trebuie să continue.
*Se lansează pe 11 noiembrie, pe Amazon.