De ce nu AI-ul ne prostește, ci felul în care îl folosim

Trăim o perioadă fascinantă — avem la dispoziție un asistent digital care poate scrie, traduce, sintetiza și crea aproape orice în câteva secunde.
Dar, la fel ca orice unealtă puternică, totul depinde cum o folosim.

În ultimul an s-au publicat tot mai multe studii despre efectele utilizării excesive a AI-ului asupra creierului. Unele arată că atunci când îi lăsăm mașinii tot procesul de gândire — de la idee la formulare — activitatea noastră cerebrală scade vizibil. Altele merg și mai departe: după perioade lungi de utilizare pasivă, oamenii par să-și piardă abilitatea de a formula idei complexe fără ajutorul AI-ului.

Și totuși, aceste concluzii nu sunt o condamnare, ci un semnal.
Nu AI-ul te prostește, ci faptul că îl folosești în locul creierului, nu alături de el.

AI-ul ca unealtă, nu ca înlocuitor

Când folosești AI-ul inteligent, el devine o extensie genială a gândirii tale. Te ajută să sintetizezi, să vezi conexiuni, să elimini repetițiile și să salvezi timp.
Dar strategia tot tu o faci.

Tu decizi ce vrei să comunici, cui, și de ce. Tu alegi unghiul, tonul, valorile. AI-ul nu are context, etică, intenție.

Asta e ceea ce spun mereu:

AI-ul nu poate face strategia pentru tine.
Tu faci strategia, și abia apoi îl folosești ca pe cel mai tare as din mânecă.

Eu am prins ambele lumi

Când am văzut primul calculator aveam 15 ani.
Mi-am scris lucrarea de licență îngropată în cărți și notițe, cu pixul, ore întregi în bibliotecă.

Dar acolo nu s-a oprit procesul meu de învățare.
De atunci, am construit zeci, poate chiar sute de contracte, discursuri, strategii și materiale educaționale de la zero.

Am livrat speech-uri oficiale în două limbi, câteodată trei, uneori vorbind într-o limbă străină pe baza unor notițe scrise în română. Am organizat evenimente internaționale cu șefi de stat, miniștri și oameni cheie din conducerea unor țări. Am condus misiuni economice și delegații de afaceri. Am plecat singură în China, în India, în Nepal, am bătut lumea într-o vreme în care AI nu era disponibil. Poate nici măcar internet în roaming.

Am construit zeci de proiecte profitabile, am ajutat mii de oameni, luând din fiecare interacțiune cel puțin o lecție, o informație, ceva ce a sedimentat abilitățile în formare.

Toate aceste experiențe, toate orele de scris, citit, tradus, formulat idei, gândit afaceri, pus în practică planuri, strategii de toate felurile mi-au format abilități cognitive solide, antrenate în timp prin efort real și ieșire constantă (uneori dureroasă :)) din zona de confort.

Mie nu îmi e teamă că AI-ul „mă prostește”.
Pentru că știu cum e să gândești.
Știu cum arată efortul mental și satisfacția care vine din el.

Problema reală nu e la adulții care folosesc AI-ul pentru a lucra mai eficient, ci la generațiile care cresc direct cu el, fără să treacă prin procesele mentale care construiesc gândirea critică.

Adevăratul risc e la copii

Copiii noștri trăiesc într-o lume în care informația e peste tot.
Ceea ce școala încă face, din păcate, e să-i învețe să rețină informații, nu să gândească cu ele.
Dar în câțiva ani, informația va fi complet automatizată.

Nu vom mai fi plătiți pentru ceea ce știm, ci pentru felul în care gândim — cum facem conexiuni, cum alegem, cum creăm sens.

De aceea, noi, ca părinți, avem o responsabilitate uriașă.
Nu să îi ferim de AI — pentru că el nu va dispărea niciodată — ci să-i învățăm cum să trăiască cu el conștient.
Să stăm alături de ei, să lucrăm împreună, să-i învățăm să pună întrebări, să gândească, să aibă discernământ.
Asta cere timp, prezență și implicare.

Norocul nostru este că, folosind AI pentru muncă am câștigat exact acel timp.
Timpul de a sta cu copiii noștri.
De a ne îndeplini rolul de părinți activi — ca să creștem copii care nu vor fi niciodată prostiți de nicio inteligență artificială.

Educația trebuie să se schimbe

E timpul să trecem de la educația bazată pe informație la educația bazată pe abilități: gândire critică, strategie, comunicare, creativitate, discernământ.
Pentru că în viitorul copiilor noștri, informația nu va fi niciodată o problemă.
Problema va fi filtrul.

Cum să folosești AI fără să devii dependent de el

Folosește-l pentru structură, nu pentru gândire.
AI-ul e excelent pentru drafturi, nu pentru decizii.

Verifică tot ce generează.
Gândește critic, pune întrebări, cere surse, nu lua nimic de bun.

Lucrează în pereche.
Lasă AI-ul să propună, dar fă tu selecția finală.

Scrie măcar 20% fără el.
Ca să-ți menții „mușchiul cognitiv” activ, scrie o parte din text complet singur.

Predă copiilor gândirea critică, nu comenzi pentru roboți.
Pentru că viitorul nu e al celor care folosesc AI-ul, ci al celor care știu de ce îl folosesc.

Concluzie

AI-ul nu e o amenințare pentru cei care gândesc.
E o unealtă care amplifică ce e deja acolo.

Dacă în tine e discernământ, claritate și strategie — AI-ul le va multiplica.
Dacă în tine e haos, superficialitate și graba de a scurta drumul — AI-ul le va amplifica și pe acelea.

Noi alegem ce semnal să amplificăm.
Și mai important: noi alegem cum îi învățăm pe copiii noștri să gândească într-o lume care le oferă totul pe tavă, mai puțin rațiunea.

Întrebarea mea pentru tine

Cum folosești tu AI-ul în viața de zi cu zi?
Te ajută să gândești mai clar sau te simți uneori copleșit de el?
Lasă-mi un comentariu mai jos — chiar sunt curioasă să văd cum îl folosești tu conștient.